marți, 26 iulie 2011

noaptea


Imi plimbam degetele prin parul tau , te strangeam in brate si simteam inima cum bate atat de tare si de repede incat aproape sarea din piept , nu stiam daca era a mea sau a ta , mi-am dat seama ca erau amandoua. Aveam nevoie de sarutul tau ca de aer , nu puteam sa mai aman momentul , fiecare celula din corp imi cerea sa iti ating buzele , sa le simt inca o data gustul . Eram depasita de situatie , nu stiam daca era real sau nu , nu avea nici un sens , era un vis care stiam ca se va sfarsi atunci cand ma voi trezi si tocmai de aceea evitam sa adorm , ma chinuiam sa tin ochii deschisi doar ca sa te privesc, te priveam cum atipeai cu mana pe coapsa mea si tresareai usor.

Mi-a fost frica sa ma intreb de ce fac asta . n-am vrut sa-mi raspund. Vroiam doar sa tin acel moment pentru totdeauna , sa il opresc in loc , era perfect , nu aveam nevoie de mai mult , doar sa ma tii in brate , sa iti simt repiratia fierbinte in gat si degetele cum imi ating usor corpul. Vroiam doar sa raman acolo si sa stiu ca nimic rau nu se va intampla , oricat de complicata ar fi situatia nu ne vom pierde din nou, nu vom lasa pe ceilalti sa castige , cand acel ceva nu vrea sa se dea batut , nu vrea sa ne lase sa uitam unul de celalalt. Oricati ar veni si ar pleca de langa noi , stim ca locul acela e rezervat , nu are cum sa fie umplut de altcineva , oricat de asemanator ar fi , nimic nu ne va face sa uitam de noi.

joi, 12 mai 2011

Nedreptate

De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?
Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi
să avem
speranţe, pentru frumuseţe
şi pentru duioşie, ochi
şi pentru alergare, picioare?
Atât de nefericiţi să fim noi
încât să trebuiască să ne iubim.
Atât de nestabili să fim noi,
încât să trebuiască să ne prelungim
prin naştere
tristeţea noastră urâtă
şi dragostea noastră înfrigurată?

(Nichita Stănescu)

duminică, 10 aprilie 2011

nimic nu e la fel




E totul diferit , schimbat , nimic din ce simteam si vedeam ieri nu mai e valabil si azi, pierd o batalie ca sa castig alta , astept batalia cea mare si importanta care nu e departe , ma asteapta undeva, undeva dupa un colt , destul de departe ca sa fiu pregatita , dar totusi destul de aproape ca sa ma sperie viteza cu care se apropie .
Astept cu nerabdare acea batalie care va schimba totul.

marți, 1 februarie 2011

inger pierdut


Candva nu cunostea rautatea , era inocenta pura , era totul , ingerul acela s-a pierdut , nu stiu in ce context , nu stiu cum s-a putut pierde atat de mult , atatea principii , atata dragoste , e negru tot , mintea ii e intunecata de rautatea nascuta din nimic , de impulsivitate , de gandul ca greseala si ura o paste pretutindeni .
Nimeni n-ar fi putut crede , nu exista comparatie , nu vreau sa mai cunosc persoana , nu o vreau in jurul meu , nu vreau isi puna amprenta asupra a ceea ce a mai ramas , pur si simplu nu .
Vreau inapoi , o bucatica doar , sa-mi aduca aminte de ce-a fost . De ce nu o sa mai fie

miercuri, 1 decembrie 2010

lost in thoughts

nu stiu cum se face ca reusesc sa scriu doar cand starea mea nu e tocmai...buna , ajung sa ma intreb adesea incotro merg , cu ce motiv , cu ce ajutor , ce rost are sa ma complic cu atatea ...intrebari , activitati , persoane . De ce ma pierd in detalii irelevante , in comentarii fara folos , in a ajuta oameni care nu merita, cu obiecte fara folos , nu inteleg de ce toate faptele , conflictele , cererile , ideile trebuie sa aiba ceva ascuns , sa aiba o doza de rautate ascunsa atat de bine incat sa nu o observi pana nu esti pe deplin implicat , pana cand nu mai poti iesi, unde e farmecul de a face ceea ce iti place , ce iti doresti , de ce uneori simti nevoia de a te ascunde pentru a te simti in siguranta , de ce trebuie sa ascunzi acel ceva pe care il pretuiesti , de ce sa il tii ascuns ca pe o comoara in loc sa il arati lumii intregi , lumea nu e rea , e rea doar daca ii permiti , raul te afecteaza doar daca are cum , daca are acea portita prin care poate intra , de ce sa ii permiti ? prietenii nu ii pierzi decat daca ii dezamagesti des , sau o data si foarte tare , cadourile nu te fac mai iubit , criticile nu te fac mai faimos , oamenii nu se schimba intr-o zi , sau nu se schimba niciodata , doar isi modifica comportamentul fata de ceva , tehnologia nu te face mai destep , scoala nu te face mai bun , doar te ajuta sa treci ca gasca prin apa prin educatie , daca nu faci si altceva ea nu face din tine decat inca o un robot din aceea turma , o persoana care nu va lua decizii , ci doar va urma multimea. Societatea nu te vrea mai bun , nici mai puternic , te vrea maleabil , vrea sa te poata modela dupa placul ei , nu e simplu ? e simplu , e foarte simplu sa fii ca ceilalti ! ce rost are sa fii ca ei ? ca ei sunt toti ceilalti , de ce sa nu fii tu , de ce sa nu fii recunoscut dupa numele tau ci nu doar ca o persoana fara identitate , ce rost au toate , de ce sa faci ceva mic si neimportant cand poti face ceva maret , ceva care sa schimbe lumea , ceva care sa merite efortul , sa te faca sa te simti ca si cum nu ai fi trait degeaba , sa te faca sa simt ca TU CONTEZI !

marți, 12 octombrie 2010

De ce suntem iubite ?

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor. 

fragment din "de ce iubim femeile"de Mircea Cartarescu

miercuri, 29 septembrie 2010

Des yeux qui font baiser les miens,
Un rire qui se perd sur sa bouche,
Voila le portrait sans retouche
De l'homme auquel j'appartiens

vineri, 11 iunie 2010

iluzii !


nimic nu e real , totul e o iluzie , si pentru ca e o iluzie, este exact asa cum vrei tu ! vrei sa fie soare ? bine , este soare , este cald e chiar vreme de plaja , si asta doar pentru ca asta iti imaginezi tu , pentru ca e iluzia ta si o vei colora in culorile care tie-ti pica cel mai bine . De ce ? simplu , pentru ca intotdeauna trebuie sa faci in asa fel incat sa-ti fie bine nu ? Vrei sa fie nori ? bine , sunt nori , dar nori ce vor trece imediat dupa prima ploaie , nici un nor nu va ramane in sufletul tau , toate trec , asta e legea firii umane , nimic nu ramane , nimic nu trebuie sa ramana , doar amintirile , ele sunt vii , chiar daca amintirile frumoase dor mai mult decat cele urate , si raman mai mult decat cele urate , pentru ca ele isi au rostul , pentru ca noi am ales sa le pastram acolo , inchise in acel sertar si pastrate bine bine , pentru a fi siguri ca nu patesc nimic , si ca atunci cand vrem sa "umblam" in ele o sa fie exact asa cum le-am lasat , pana si cel mai mic detaliu ramanand intact .
Traim totul la momentul potrivit , nu trebuie sa fortam nimic , lucrurile vin de la sine , fie azi ,fie maine , fie peste 10 ani . Toate se intampla la timpul lor si aduc cu ele exact ceea ce iti trebuie in acel moment . Oricat ai credea ca in acest moment ai nevoie de un lucru, destinul iti poate demonstra ca nu e asa , ca nimic nu e sigur , si ca oricat ai incerca sa planuiesti ceva niciodata nu-ti va iesi asa cum ai vrut , NU ai cum sa stii ce sa va intampla peste un minut , o ora , o zi , o saptamana , o luna sau un an . De ce ? Simplu , pentru ca nu trebuie sa le stii !

luni, 24 mai 2010

punct !

Am recunoscut deja ca nu stiu sa gatesc. Dar am totusi , cateva specialitati la care nu ma intrece nimeni : supa de lacrimi , terci de sperante, chisalita de inima , talmes-balmes de iubiri si salata de fructe oprite. Meniul la care jur ca ma pricep nu e grozav de divers , dar prezinta avantajul ca nu ingrasa deloc , dimpotriva. In plus , mancarurile sarate cu lacrimi pica greu la orgoliu , dar hranesc ceva de speriat imaginatia si forta artistica !

citat din "Dincolo de bine , dincoace de rau , despre iubire"


duminică, 16 mai 2010

back to basic


De azi ea intorce pagina , incepe si scrie pe o pagina alba , curata , pe care o sa o modeleze asa cum vrea ea , fara ca altii sa conteze vreun pic , fara ca ceilalti sa mai ajunga sa vada cum e .
Viata e frumoasa , e-n culori , fara monotonia albului si a negrului , si cu atat mai putin a constantului gri.
Soarele straluceste puternic si-i prajeste pielea alba , lasand o usoara urma rosiatica. Vantul adie incet si-i flutura suvitele de par . Oamenii merg grabiti spre treburile lor . Sunetul orasului o fascineaza si o duce departe, departe de tot ce se intampla in jur , departe de detaliile care pentru ea au contat intotdeauna . Dar vocea cuiva o aduce din nou cu picioarele pe pamant si ii da ca o palma dupa ceafa sa-si revina la realitate. Si reuseste ! cum ? nici macar ea nu stie !